- De ce sunt proprietățile mai scumpe în zonele de Nord ale unei capitale europene?
Tendința zonelor de nord din capitale europene de a avea prețuri mai mari nu este întâmplătoare. În general, aceste zone beneficiază de condiții de mediu mai bune – mai mult spațiu verde, mai puțină poluare și o densitate mai redusă a construcțiilor industriale. Spre exemplu, în București, zona de nord (inclusiv cartiere precum Aviatorilor, Pipera sau Băneasa) este cunoscută pentru accesul rapid la parcuri, la zone rezidențiale de lux și la școli internaționale, ceea ce crește valoarea locuințelor.
Un alt factor este proximitatea aeroporturilor. O zonă situată aproape de un aeroport mare (cum ar fi Otopeni în cazul Bucureștiului sau un alt exemplu, Heathrow în cazul Londrei) devine extrem de atractivă pentru oameni de afaceri și investitori. Astfel, cererea ridicată contribuie la creșterea prețurilor.
- Infrastructura și accesul la locuri de muncă – cheia unei proprietăți valoroase
Un alt aspect care influențează prețul unei proprietăți este existența unei infrastructuri solide. Cumpărătorii moderni își doresc acces la locuri de muncă diversificate, școli de calitate, spitale bine echipate și centre comerciale mari.
Într-o zonă urbană sau periurbană (la o distanță de maxim 20 km de o capitală), accesul la astfel de facilități este un factor decisiv. De exemplu, în București și împrejurimi, localități precum Otopeni, Voluntari sau Corbeanca au prețuri mai ridicate comparativ cu zone rurale sau chiar urbane mai îndepărtate din alte regiuni ale țării. Acest lucru este firesc, având în vedere că locuitorii acestor zone au acces la locuri de muncă variate, spitale mari și instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, să comparăm acest lucru cu o zonă din Spania sau Italia, aflată într-un sat mic, departe de orașele mari. O casă aproape de mare poate părea atrăgătoare, însă dacă este situată într-un sat fără școli, spitale sau locuri de muncă, prețul ei va fi considerabil mai mic decât o proprietate dintr-o capitală europeană. De exemplu, o casă modestă într-un sat spaniol din regiunea Andaluzia poate costa 50.000-100.000 euro, în timp ce un apartament de dimensiuni similare la periferia Madridului ajunge să coste 250.000-300.000 euro. Diferența este clară: accesul la facilități și oportunități.
- De ce nu toate proprietățile „aproape de mare” sunt scumpe?
Un alt mit pe care mulți cumpărători îl au este legat de ideea că orice proprietate „aproape de mare” trebuie să fie scumpă. Acest lucru nu este adevărat dacă zona respectivă nu oferă alte beneficii. Un sat fără infrastructură, școli, spitale sau locuri de muncă nu va atrage aceeași cerere precum o zonă urbană sau o destinație turistică bine dezvoltată.
De exemplu, o casă la 20 km de București într-o zonă bine conectată poate costa mai mult decât o casă la 5 km de mare într-un sătuc izolat din Spania sau Italia. Diferența este dată de cerere și ofertă: zona urbană atrage investitori, pe când zona rurală izolată atrage doar ocazional cumpărători care își doresc liniște.
- Concluzie: Prețul de plecare este dictat de cerere, ofertă și zona
Prețul unei proprietăți nu este stabilit doar pe baza dimensiunii sau aspectului său, ci mai ales pe baza zonei în care este situată. Cererea ridicată într-o zonă bine conectată, cu acces la locuri de muncă și facilități moderne, va crește valoarea proprietății. În schimb, lipsa infrastructurii și a oportunităților economice va diminua prețul, indiferent de cât de frumoasă sau promițătoare pare zona la prima vedere.
Așadar, înainte de a investi într-o proprietate, analizați cu atenție zona, cererea și oferta locală. Doar așa veți face o alegere informată și rentabilă.